“Portretul sefului” este un concurs lansat de Mazgalici, la care puteti castiga premii, zic eu, importante.

Eu sunt inca elev si normal ar trebui sa scriu despre profi, insa vara ce a trecut am lucrat si eu ceva, pentru un ban de buzunar in plus. Deci nu voi scrie despre un prof, chiar daca as putea sa scriu, voi scrie despre un sef, adica o sefa.

Am lucrat intr-o fabrica, care avea contract cu un patron italian. Si italianul asta saracul trebuia sa se intelegeaca si el cu cineva, dar cu cine, daca sefa asta despre care va zic eu era foarte proasta? El saracau incerca sa comunice cu ea si in engleza si in franceza, mai si gesticula cateodata. Asta (sefa) se uita la el ca mata-n calendar, uneori mai raspundea si ea in frangleza, noroc de mine si de un coleg de munca, care la un moment dat ne-am facut mila de saracu’ itlaian si am facut-o noi pe translatorii.

Cum e limba asta frangleza? O sa credeti ca e nevoie sa stiti si engleza si franceza, dar nu, nu e asa, tot ce trebuie sa stii sunt cuvintele “yes”, “no”, sa numeri in engleza, iar la cuvintele romanesti sa pui sufixe fantuzesti, si gata, te-ai scos, poti sa devii sef, si mai stii si o limba straina.

Asta m-a determinat si m-a facut sa imi dau seama, ca trebuie sa te tii de scoala, sa inveti, sa obtii rezultate, ca sa obtii o slujba decenta, in care sa nu fii in subordinea unuia mai prost decat tine, fapt ce pe mine m-a enervat la culme.